În ultimele luni, vocea unuia dintre liderii importanți ai industriei farmaceutice românești, Dragoș Damian, a devenit tot mai apăsătoare. Mesajul său este clar: dacă oamenii cu resurse financiare considerabile din România nu investesc în sectorul farmaceutic și în biotehnologie, viitorul acestor domenii este sumbru. Nepăsarea și lipsa de viziune a autorităților riscă să ducă la închiderea unor producători de medicamente deja existenți, diminuând chiar și capacitatea modestă de astăzi.
Cu peste trei ani și jumătate în urmă, Dragoș Damian a lansat un apel similar, sperând că elitele economice vor identifica oportunitățile pe care industria farmaceutică și biotehnologia le oferă. De atunci, s-a înregistrat un progres considerabil în tratamentele pentru boli imunologice și metabolice, evoluție alimentată în mare parte de dezvoltările în inteligența artificială. Aceste progrese ar fi putut reprezenta un punct de cotitură și pentru România, însă fără capital local și sprijin consistent din partea statului, potențialul rămâne subexploatat.
În contextul internațional, asistăm la o veritabilă cursă a inovației. Marile centre de cercetare din Statele Unite, Europa de Vest și Asia reinvestesc masiv în tehnologii de ultimă generație: editing genetic, bioprocesare de celule, platforme AI pentru descoperirea de medicamente. Impactul acestor instrumente devine vizibil mai rapid decât oricând – descoperiri care acum doi ani păreau de neimaginat sunt deja testate în studii clinice. România are o bază solidă de cercetători și un personal cu pregătire riguroasă, dar fără infrastructură modernă și finanțare durabilă, acest capital uman tinde să migreze spre piețe mai atrăgătoare.
În opinia mea, există trei piloni esențiali pentru revitalizarea industriei farmaceutice românești: implicarea investitorilor privați, parteneriatele strategice și eficientizarea mecanismelor publice.
1. Implicarea investitorilor privați: O implicare reală a celor cu avere ar putea fi organizată prin fonduri de tip venture capital dedicate biotech-ului local. Darea de semnale clare privind rentabilitatea investițiilor în cercetare și în producție de medicamente ar atrage nu doar capital românesc, ci și fonduri europene și parteneri internaționali.
2. Parteneriate strategice: Conexiunile cu universitățile și institutele de cercetare reprezintă o resursă subutilizată. Un model de succes constă în co-finanțarea proiectelor de cercetare şi în crearea unor clustere care reunesc companii farmaceutice, startup-uri de biotehnologie și centre universitare. Aceste ecosisteme stimulează transferul de tehnologie şi accelerarea testării preclinice şi clinice.
3. Eficientizarea mecanismelor publice: Amprenta birocratică poate fi redusă prin digitalizarea procedurilor de autorizare și prin politici fiscale stimulative. În paralel, alocarea de fonduri guvernamentale ar trebui strict condiționată de creșterea cifrei de afaceri în cercetare și de crearea de locuri de muncă de înaltă calificare.
Mai mult, inteligența artificială devine un catalizator principal în descoperirea de molecule promițătoare și în personalizarea tratamentelor. Clinici de top din lume folosesc acum rețele neuronale pentru a anticipa reacțiile adverse și a optimiza formulele de medicamente. În România, câțiva tineri cercetători deja experimentează astfel de soluții, dar le lipsește susținerea financiară pentru a-și duce ideile până la faza de prototip industrial.
Este momentul pentru o schimbare de paradigmă: în loc să așteptăm decizii de la un stat întârziat, investitorii din România trebuie să se mobilizeze. Printr-un efort comun, inginerii biotehnologi și antreprenorii pot construi facilități moderne de producție și pot ridica un brand farmaceutic autohton recunoscut la nivel internațional.
Fără această coeziune între sectorul privat, mediul academic și administrația publică, riscul este real: pierdem chiar și puținele capacități de producție existente și continuăm să importăm majoritatea medicamentelor vitale. Pe termen lung, dependența de furnizori externi crește costurile și ne expune la crize de aprovizionare.
În concluzie, apelul lui Dragoș Damian rămâne cât se poate de actual: numai prin implicarea concretă a celor cu disponibilități financiare putem transforma România într-un pol regional de inovare farmaceutică și biotech. Fiecare investiție nu este doar un act de business, ci și un pas spre securitate sanitară și prosperitate economică. Acum este momentul să nu mai fim spectatori, ci să devenim promotori activi ai revoluției medicale din țara noastră.
