Cu toamna bătând la ușă, veștile despre costul împrumuturilor în lei nu sunt deloc îmbucurătoare. Indicele de referință pentru creditele consumatorilor (IRCC) a urcat la un maxim istoric, iar schimbarea de la 1 octombrie anunță scumpiri semnificative pentru cei care au contractat sau intenționează să contracteze un împrumut în moneda națională.
Pentru mulți români, IRCC reprezintă un element negru în bugetul familiei. Acest indice influențează direct rata lunară la creditele cu dobândă variabilă și, odată cu majorarea sa, vine și creșterea consistentă a costurilor financiare. Practic, bancherii vor aplica o dobândă mai mare, iar dobânda totală plătită de client se poate rotunji în defavoarea acestuia.
Contextul macroeconomic explică această evoluție: inflația aflată pe un trend ascendent, costurile tot mai mari la materiale de producție și serviciile crescute în sectoarele cheie au dus Banca Națională a României (BNR) să mențină dobânda de politică monetară ridicată. Când dobânzile interbancare au crecut, IRCC a urmat traiectoria, urcând peste pragurile atinse vreodată în trecut.
Analiza evoluției din ultimele luni arată că, de la începutul anului și până acum, IRCC a pulverizat nivelurile precedente. Dacă în urmă cu un an vorbeam de valori sub 2%, acum indicele tocmai a depășit 3,5% anual. Pentru un credit de 300.000 de lei pe 20 de ani, majorarea IRCC cu 1,5 puncte procentuale poate însemna o creștere a ratelor lunare cu 200–300 de lei, cifră care nu este deloc de neglijat pentru familiile cu venituri medii.
Mai mult decât atât, parașute de protecție există foarte puține. Clienții care au optat pentru dobânzi fixe de la bun început scapă de acest impact, însă și oferta de dobânzi fixe poate fi mai costisitoare, iar accesul la ea diluează apetitul pentru un credit rapid și ieftin.
La polul opus, persoanele cu credite în derulare, care au sperat la o ușoară scădere a dobânzii odată cu răcirea inflației, se văd acum în fața unei realități dure: plătesc mai mult și pe termen nedeterminat. Iar în condițiile economice actuale, nu există semnale clare că IRCC va coborî în următoarele trimestre.
Din perspectiva pieței bancare, majorările unei perioade istorice permit diversificarea ofertelor de economisire. Băncile pot atrage depozite la dobânzi atractive, însă un cost mai ridicat al banilor în lei înseamnă că vor fi mai circumspecte la acordarea de credite. Pasajele rigide de creditare pot îngreuna accesul la împrumuturi pentru antreprenorii mici și mijlocii, iar economia reală ar putea resimți frânarea investițiilor.
Pe de altă parte, măsurile fiscale și pachetele guvernamentale de stimulare pot interveni doar parțial. Reducerea TVA-ului pentru anumite categorii sau subvenționarea dobânzilor la credite pentru tineri ori pentru achiziția de locuințe sociale ar putea atenua impactul pentru segmente vulnerabile. Cu toate acestea, pachetul de măsuri trebuie cuantificat riguros, astfel încât să nu pună presiune pe deficitul bugetar.
În opinia mea, se impune o abordare dublă: pe termen scurt, guvernul să ofere soluții directe pentru fragilizarea capacității de plată a familiilor, iar BNR să monitorizeze permanent datele de inflație și evoluția economiei, intervenind suplimentar dacă dinamica prețurilor scapă de sub control. Pe termen mediu, educația financiară trebuie să fie axată pe risc și planificare.
Este important să înțelegem că împrumuturile nu sunt doar o cale rapidă spre achiziții, ci și un angajament pe termen lung. Stabilitatea financiară personală începe cu calcularea cât mai corectă a simulărilor de rate, compararea ofertelor și anticiparea unor scenarii nefavorabile ale pieței monetare.
Repet, un IRCC în creștere este semnalul clar că nu mai avem anii cu dobânzi minime istorice, iar consumatorii și antreprenorii trebuie să se adapteze. O strategie prudentă presupune rezervarea unor sume pentru perioade dificile și diversificarea portofoliului de surse de credit – de exemplu, împrumuturi cu periodă de grație sau alternarea cu leasing financiar pentru investiții de echipamente.
În plus, vorbim despre o economie globală în care ratele dobânzilor urcă în marile regiuni (UE, SUA). Astfel, presiunea externă asupra pieței autohtone nu mai poate fi ignorată. România nu poate menține costurile de finanțare jos ca înainte; riscul de inflație importată și factorii geopolitici au devenit factori de necontestat.
În concluzie, evoluția IRCC spre un record istoric ne reamintește de fragilitatea apetitului pentru îndatorare în perioade de incertitudine. Costurile banilor în lei nu se vor reduce peste noapte; deciziile financiare personale trebuie să fie mai bine documentate, iar autoritățile să creeze un mecanism de protecție adaptat realităților economice.
Într-o astfel de furtună a dobânzilor, singura modalitate de a naviga în siguranță este informarea solidă și o viziune pe termen lung. Numai așa putem transforma un val de scumpiri într-o oportunitate de consolidare a stabilității financiare și de creștere responsabilă.
Concluzie: IRCC-ul record din această toamnă este semnalul că atunci când costul finanțării crește, educația financiară și planificarea devin esențiale. În fața acestei furtuni a dobânzilor, adaptarea rapidă și strategii bine gândite pot face diferența între o îngrijorare de moment și construirea unei baze solide pentru viitor.
