Costinești, celebră stațiune a tinerilor și nu numai, pare că și-a pierdut din farmecul estival în fața lipsei de întreținere și a indiferenței autorităților locale. Recentul reportaj în care fostul primar Cristian Popescu Piedone vizitează zona de camping și zonele adiacente plajei a scos la iveală o imagine șocantă: gunoaie aruncate la întâmplare, mucegai care își face loc pe pereți, dar mai ales alimente stricate lăsate în văzul tuturor. Mesajul său a fost tranșant: „Aici cred că e vopseaua lui Ceaușescu”, făcând aluzie la starea degradată și neglijată a spațiilor publice.
În filmarea publicată ulterior pe rețelele sociale, Piedone nu s-a sfiit să se plimbe printre tufișuri uscate de caniculă, să fotografieze epave de gunoaie și să inhaleze aerul greu încărcat de mirosuri neplăcute. Mai mult decât atât, el a reclamat existența unor depozite improvizate unde se găseau fructe, legume și chiar produse lactate putrezite, expuse fără niciun fel de protecție. Toate acestea, sub razele soarelui și în condiții de insalubritate crasă.
Deși imaginile par desprinse dintr-un film post-apocaliptic, ele sunt realitatea Costineștiului de azi. Stațiunea a rămas renumită pentru distracția nocturnă, festivaluri și vibe-ul tineresc, însă această fațetă enteresană nu trebuie să umbrească problemele fundamentale: alimentație sigură, salubritate și un cadru civilizat. Faptul că „moștenirea” administrației comuniste este evocată în mod inspirat de Piedone aduce în discuție un paradox tragic: de ce n-a fost schimbat nimic în decenii de la Revoluție?
În opinia mea, situația de la Costinești este emblematică pentru multe dintre stațiunile românești. În timp ce bazinele hoteliere se laudă cu pachete all-inclusive și artiști de top, spațiile publice – plajele, trotuarele, zonele de camping – rămân abandonate. În loc să investească un minim în infrastructură, autoritățile preferă campanii de imagine și spectacole cu fast mediatic dar cu efect redus pe termen lung.
Un alt aspect evidențiat de vizita lui Piedone este inacțiunea firmelor de salubrizare și a polițiștilor locali. La Costinești nu există un program vizibil de curățenie zilnică sau de verificare a condițiilor în care operatorii comerciale își depozitează marfa. În condițiile în care consumatorii sezonieri plătesc prețuri încăpățânat ridicate pentru plaje și șezlonguri, ar fi normal ca autoritățile să oblige tarabagii și micii comercianți să respecte normele de igienă.
În lipsa unei viziuni coerente, Costineștiul riscă să devină un veritabil desert al turismului românesc. Și asta în pofida potențialului său: o plajă cu nisip fin, acces direct la mare și un cadru în care istoria comunistă își mai arată încă ecourile. Dacă tot aducem în discuție ideea de vopsea de pe vremea lui Ceaușescu, poate că timpul a venit să renovăm mentalitatea în care banul public este tratat cu precauție și fiecare turist este privit ca un client dezirabil, nu ca pe o sursă de venit de conjunctură.
La nivel instituțional, primăriile de stațiuni ar trebui obligate prin lege să aloce un procent minim din încasările din turism pentru întreținerea spațiilor comune. În paralel, Poliția Locală și Direcția Sanitar-Veterinară (DSV) trebuie să desfășoare controale periodice neașteptate. Dacă încă există dubii asupra capacității firmelor private de a gestiona deșeurile și produsele alimentare, soluția este intrarea autorităților în teren cu forțe mixte – salubrizare, pompieri și inspectorii DSV.
Pe de altă parte, nu putem ignora responsabilitatea turiștilor înșiși. După ce că sunt taxați pentru accente de confort, mulți dintre ei consideră normal să-și lase gunoaiele, să-și absoarbă deșeurile și să-și trateze stațiunea ca pe un imens coș de gunoi. Campanii de informare și panouri de avertizare ar putea frâna apetitul pentru nesimțire. În plus, sancțiunile contravenționale trebuie aplicate prompt și consecvent, nu doar în teorie.
Cel mai grav este că semnalul de alarmă tras de Piedone nu pare să fi mobilizat oficialii din Mangalia sau autoritățile județene. După luna de miere mediatică, problema va dispărea din atenția presei, iar măgarul cu gunoaie va rămâne în același loc. Până când mizeria va da cu tifla sezonului turistic, iar turiștii vor pleca cu reviste de panică în buzunar, fără să mai revină alte veri în România.
În concluzie, vizita inopinată a lui Piedone la Costinești scoate la iveală un adevăr dur: amenajările de suprafață și festivalurile cu brand nu pot acoperi lacunele grave de organizare și igienă. Costineștiul merita mult mai mult decât o vopsea dată pe fugă și niște șezlonguri prăfuite. Principalul act de curățenie ar trebui să înceapă în mintea și în proce durele decizionale ale celor care gestionează litoralul românesc.
