Într-o mișcare menită să reducă expunerea minorilor la conținut nepotrivit și să limiteze dependența de ecrane, Australia a decis să interzică accesul copiilor sub 16 ani la YouTube. Guvernul de la Canberra a introdus această restricție în pachetul măsurilor care vizează rețelele sociale, alături de platforme precum Facebook, Instagram și Snapchat. Decizia a stârnit deja dezbateri aprinse la nivel internațional, inclusiv în România, unde se pune întrebarea dacă o inițiativă similară ar putea funcționa – sau dacă ar fi mai eficientă o abordare adaptată contextului nostru local.
Contextul australian a fost marcat de rapoarte privind creșterea alarmantă a timpului petrecut de adolescenți pe platforme video, dar și de incidente de cyberbullying și acces la conținut cu violență sau mesaje alimentând anxietatea și depresia. Oficialii australieni susțin că, prin interdicție, vor forța tinerii să utilizeze versiuni speciale de YouTube Kids, unde controalele parentale și filtrele de conținut sunt mult mai stricte. În plus, planul prevede și introducerea unor ghiduri digitale în școli, menite să îi educe pe elevi în privința riscurilor online.
România are deja în vigoare mai multe inițiative de educație digitală și siguranță pe internet, coordonate de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) și Ministerul Educației. Campaniile de conștientizare diseminate în rândul elevilor și al părinților, modulele opționale de „Educație pentru sănătate” în școli și consilierea psihologică online reprezintă un început promițător. Cu toate acestea, nu există, deocamdată, o interdicție clară pentru utilizarea YouTube de către minori sub o anumită vârstă.
Din perspectiva drepturilor copiilor și a libertății de informare, o măsură drastica ar putea ridica semne de întrebare. YouTube nu este doar o rețea socială, ci și un instrument educațional: tutoriale video, lecții de limbi străine, conținut dedicat științei, dezvoltării personale sau artei. Blocarea completă ar putea priva o parte dintre elevi de resurse utile, mai ales cei care nu au acces la materiale didactice alternative. În egală măsură, adoptarea cu copy-paste a modelului australian nu ține cont de realitățile economice și sociale din România, unde gradul de alfabetizare digitală este încă în curs de consolidare.
O posibilă cale de mijloc este consolidarea mecanismelor de filtrare și control parental. Platformele pot fi obligate să implementeze verificarea vârstei la nivel național, iar autoritățile să dezvolte aplicații mobile care să permită părinților monitorizarea timpului de utilizare și a tipului de conținut vizionat. În plus, Ministerul Educației și inspectoratele școlare ar putea integra cursuri obligatorii despre „Securitatea digitală” în programa școlară de gimnaziu și liceu, astfel încât elevii să fie instruiți să recunoască știrile false, să își gestioneze mai eficient timpul petrecut online și să aplice tehnici de autoprotecție.
La nivel legislativ, se poate discuta și despre introducerea unor sancțiuni pentru platforme care nu respectă standardele de siguranță destinate minorilor. Amenzile ar trebui însă să fie proporționale și adaptate capacității economice a operatorilor digitali, pentru a evita disputele în instanță și pentru a încuraja cooperarea constructivă.
În paralel, societatea civilă și ONG-urile care au în portofoliu proiecte de prevenire a violenței online ar trebui sprijinite financiar și logistic. Colaborarea între școli, părinți, autorități și mediul privat poate genera campanii de impact și instrumente practice – precum platforme e-learning dedicate sănătății mintale sau ateliere interactive despre dreptul la intimitate în spațiul virtual.
Din analiza de față reiese că România nu poate adopta pur și simplu un moratoriu de tipul celui australian fără a pune la punct mai întâi infrastructura educațională și de filtrare digitală necesare. În schimb, putem învăța din motivațiile autorităților de la Canberra și să construim un model hibrid: reguli clare de securitate și transparență pentru platforme, împreună cu o strategie națională de alfabetizare digitală care să întărească reziliența copiilor în fața provocărilor online.
În concluzie, un ban total pe YouTube pentru minorii sub 16 ani ar fi o măsură extremă pentru România. Prioritară trebuie să rămână educația digitală și responsabilizarea tuturor actorilor implicați – de la autorități și școli, până la părinți și platformele online. Astfel, vom asigura nu doar protecția copiilor, ci și dezvoltarea lor armonioasă într-o lume din ce în ce mai conectată.
