Într-o conferință de presă organizată astăzi, prim-ministrul Ilie Bolojan a dezvăluit planul guvernamental de reformare a companiilor de stat, măsuri ce fac parte din pachetul de austeritate programat pentru anul 2025. Prin această inițiativă, autoritățile speră să reducă risipa de fonduri publice și să crească randamentul entităților aflate în subordinea statului. Tema principală: reorganizare, eficientizare și transparență.
Prima direcție anunțată vizează auditul operațional și financiar al tuturor societăților deținute de stat. Practic, fiecare companie va fi obligată să prezinte o situație detaliată a cheltuielilor și surselor de venit, din ultimii cinci ani. Cu aceste date la îndemână, ministerele de profil vor decide restructurări sau, în cazuri extreme, închiderea unor filiale neperformante. Scopul oficial este diminuarea pierderilor și stoparea finanțărilor fără rezultate palpabile.
În paralel, guvernul pregătește o politică de optimizare a forței de muncă. Conform declarațiilor lui Bolojan, nu se urmărește doar reducerea numărului de angajați, ci și sporirea competențelor celor rămași. Vor fi alocate fonduri pentru formare profesională și digitalizare, prin care salariații din sistemul public vor învăța instrumente moderne de management și control al costurilor. Astfel, austeritatea nu reprezintă doar un cuvânt de ordine, ci și o oportunitate de creștere profesională.
Un alt punct esențial al măsurilor constă într-o reformă a schemelor de salarizare și bonusare. Executivul analizează posibilitatea plafonării veniturilor manageriale din companiile de stat și corelarea directă cu performanțele economice obținute. Dacă noul model va fi aprobat, directorii generali nu vor mai beneficia de prime substanțiale în perioadele cu deficit financiar. În schimb, pot primi stimulente atunci când ating ținte clare de eficiență și profitabilitate.
Dincolo de cifre și grafice, apare însă întrebarea: cât de sustenabile și echitabile sunt aceste reforme? În opinia mea, un program complex de austeritate poate genera nemulțumiri la nivel social, mai ales în rândul angajaților afectați de restructurări. De aceea, guvernul trebuie să adopte o comunicare transparentă și să ofere soluții de recalificare rapidă, pentru a evita creșterea șomajului și agravarea problemelor locale.
La rândul său, mediul privat prinde curaj în fața unui stat care se arată decis să elimine practicile ineficiente și căpușarea de resurse. Dacă administrația publică reușește să implementeze cu succes aceste măsuri, investitorii străini pot privi România ca pe un spațiu mai stabil și mai predictibil. O coordonare bună între ministere, Banca Națională și instituțiile de control poate pregăti terenul pentru o relansare economică durabilă.
Totuși, riscăm să asistăm la o polarizare accentuată între regiuni. În zonele sărace, companiile de stat încă reprezintă principalele surse de angajare. Închiderea unor secții sau disponibilizările pot adânci decalajele sociale și pot diminua capacitatea comunităților de a contracara efectele reformei. Soluția ideală ar fi o strategie integrată, care să includă și proiecte de dezvoltare locală, susținute de fonduri europene și private.
Din perspectiva mea, austeritatea 2025 trebuie privită drept un test de maturitate pentru administrație. În loc să pedaleze exclusiv pe reduceri bugetare, Guvernul lui Bolojan ar trebui să se concentreze pe modernizarea proceselor interne și pe consolidarea mecanismelor de evaluare a performanței. Numai așa vom transforma o simplă rectificare bugetară într-un curs de redresare reală a economiei românești.
În concluzie, anunțul privind noile reforme din companiile de stat marchează începutul unei etape critice pentru România. Dacă planurile vor fi implementate cu responsabilitate și în acord cu așteptările cetățenilor, austeritatea poate deveni catalizatorul unei creșteri sustenabile. În caz contrar, riscăm să ne confruntăm cu tensiuni sociale și cu un climat economic fragil. Rămâne de văzut cât de curajoasă va fi decizia politică și dacă spiritul reformator va învinge inerția birocratică.
